Creiere maghiare încinse și servicii românești fără cap

Premierul Viktor Orban se declară solidar cu „cauza” lui Vladimir Putin, aflându-se într-o relație „frățească” cu „țarul”, cel care, nu numai că respinge orice formă de autonomie în zona sa strategică, dar urmărește, fără prea multă diplomație, refacerea imaginii fostei URSS, și mai mult decât atât.

În acest context geopolitic, vicepremierul ungar, Semjen Zsolt, aflat în România, cere autonomie pentru maghiarii din Transilvania, în timp ce consilierul președintelui Dumei de Stat, Aleksandr Dughin, un apropiat al lui Putin, vorbește despre necesitatea creării unui „imperiu eurasiatic” dominat de Rusia, din care să faca parte inclusiv România, Ungaria, Serbia, Slovacia și Austria.

La București, cele mai importante servicii de informații, SIE și SRI, sunt implicate astăzi în tot felul de scandaluri, în timp ce funcționează în stare de „autodecapitare”.

Vicepremierul ungar, Semjen Zsolt, aflat ieri la Cluj, în calitate de invitat la o gală aniversară a UDMR, a declarat drept nefirească situația în care, deși există forme de autonomie acceptate în țări ale UE, „comunitatea maghiară din Transilvania să nu beneficieze, la rândul său, de acest drept”. În caz contrar, maghiarii din România pot fi considerați, în opinia oficialului ungur, „cetățeni de rangul doi”, lucru inacceptabil.

Încercând un sofism precar, Semjen Zsolt a informat asistența că românii din Ungaria „își pot arbora steagul și simbolurile naționale unde vor, pot asculta imnul României pe teritoriul Ungariei când doresc, astfel că autoritățile maghiare așteaptă același lucru din partea prietenilor români în ceea ce privește drepturile maghiarilor din Transilvania”.

Întrebarea este dacă aceștia doresc să-și arborează drapelul, simbolurile și să-și asculte imnul național în România sau într-o autonomie, precum Transnistria, Găgăuzia sau, mai nou, Crimeea? Întrucât „similitudine” și atât ar însemna să facă toate acestea calm, fără amenințări și într-un cadru legal, așa cum o fac românii din Ungaria, dați de exemplu – fără scandaluri, blasfemii și cereri repetate, vizând diverse autonomii, în principal autonomia teritorială, pe modelul leadership-ului comunității maghiare din România, sprijinit de oficialii unguri.

Sigur, cu atât mai vocali au devenit guvernanții lui Orban, cu cât sunt mai încântați de rolul de cap de pod al Kremlinului-prieten în UE, pe care îl joacă astăzi.

Unul dintre apropiații țarului Putin, ideologul Aleksandr Dughin, filosof și consilier al președintelui Dumei de Stat, aprecia, zilele trecute, drept „necesară” crearea unui „imperiu eurasiatic” dominat de Rusia, din care să facă parte, alături de vechii membri ai familiei sovietice, România, Ungaria, Serbia, Slovacia și Austria.

Dacă tot asimilează politica lui Merkel, față de Ungaria, cu aceea a lui Hitler, din 1944, și dacă tot acuză SUA de amestec în afacerile interne ale unor țări din Europa Centrală, calificând acuzațiile de corupție, lansate de Washington la adresa Budapestei, drept pretext, susținând, în context, că „Statele Unite nu se limitează să intervină, ci acționează în mod activ în viața politică a unor țări din acestă zonă”, pe fondul „unui climat de război rece, care se instalează între Statele Unite și Rusia din cauza conflictului din Ucraina”, în care țara sa „nu ar trebui să fie implicată”, întrucât nu ar avea nimic de câștigat, nu este exclus ca declarația consilierului-filosof să-i pară premierului Orban Viktor drept una extrem de pozitivă.

O atare structură politică, completată, de ce nu, cu Grecia lui Tsipras – actualul său minstru de Externe aflându-se într-o relație de prietenie cu Aleksandr Dughin, cel al Apărării anunțând că va cumpăra armament din Rusia, iar Tsipras însuși, că nu e de acord cu înăsprirea sancțiunilor UE împotriva Moscovei -, ar face din Orban un câștigător, iar din țara sa, o „Ungarie Mare”, întrucât pe teritoriile țărilor vizate de ideologul lui Putin, ca „necesare” membre ale viitorului „imperiu eurasiatic”, există importante zone în care trăiesc maghiari, viitoare „autonomii” revendicate de Budapesta.

În consecință, ce n-a reușit Orban Viktor în democrația europeană poate izbândi în dictatura eurasiatică, fiind, în această nouă conjunctură, prieten, nu-i a așa, cu omologul „imperial” al lui Merkel.

Cum spuneam, în acest timp al „prefacerilor ideologice” est-europene, în care serviciile autohtone de informații „s-au autodecapitat”, dinspre guvernul României nu răzbat reacții generate de declarațiile îndrăznețe ale vicepremierului ungar.

Dar parcă poți să știi ce ne așteaptă și pe noi, și de unde poate sări iepurele întru salvarea lui Ponta Victor, de vreme ce, imediat după ce s-a ales Tsipras în Elada, premierul român a scris pe Twitter: „Grecia – victorie categorică pentru Syriza! Morala/lecție pentru noi – contează economia, joburi, social, siguranța (speranța) pentru viața de zi cu zi”…

Asta, ca să apară și numele lui „în acest House of Cards” geostrategic și mai palpitant.